Header6
logoA
Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Ce trebuie să știm despre perioada de probă?

Aspectele privind perioada de probă a persoanelor angajate cu contract individual de muncă sunt reglementate prin Codul muncii republicat și actualizat în 2013 (Legea 53 din 2003).

Perioada de probă nu este obligatorie, ea se stabilește în contractul individal de muncă fiind agreat de comun acord de către ambele părți (angajat și angajator). În stabilirea duratei perioadei de probă sunt avute în vedere următoarele criterii:

  • tipul contractului (contract individual de muncă sau contract temporar de muncă prin agent de muncă temporară): în cazul contractelor individuale de muncă se au în vedere articolele 31 și 85 din Codul muncii, în timp ce în cazul contractelor temporare se aplică art. 97,
  • perioada contractului în cazul contractului individual de muncă (pe durată nedeterminată, pe durată determinată): în cazul contractelor individale de muncă pe durată nedeterminată se aplică prevederile art. 31, în cazul celor de durată determinată prevederile art. 85,
  • tipul postului (de execuție, de conducere): se aplică durata aferentă celor două tipuri de posturi în funcție de categoriile prezentate mai sus,
  • cazuri speciale:
    • angajarea persoanelor cu handicap: ca și regulă generală se aplică art. 31 alin. (2), pentru situațiile specifice (contract individual de muncă pe durată determinată, contract temporar) sunt relevante articolele care reglementează aceste situații, conform celor prezentate mai sus,
    • angajarea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior: se reglementează prin art. 31, alin. (5) și (6).

Durata maximă a perioadei de probă în cazul contractelor individuale de muncă pe perioadă nedeterminată:

Art. 31

(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.

Durata maximă a perioadei de probă în cazul contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată:

Art. 85

Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

 Durata maximă a perioadei de probă în cazul contractelor temporare de muncă prin agent de muncă temporară:

Art. 97

Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată nu poate fi mai mare de:
a) două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;
b) 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni;
c) 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
d) 20 de zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
e) 30 de zile lucrătoare, în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.

 Perioada de stagiu în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior:

Art. 31

(5) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul.

Faptul că primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu presupune că în această perioadă (în timpul celor 6 luni după debut în profesie) angajatorii nu pot solicita angajarea debutanților pe perioadă de probă. Efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior este reglementat prin Legea nr. 355/2013, care prevede, printre altele, că perioada de stagiu constituie vechime în munca, precum și faptul că pe perioada stagiului stagiarul primește salariu.

 Numărul de perioade de probă pe durata executării unui contract individual de muncă:

Art. 32

(1) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

 Cazuri în care angajatorul nu poate impune angajatului perioadă de probă:

Sunt câteva cazuri în care angajații au dreptul de a fi angajați fără perioadă de probă:

  • în cazul concedierilor colective, când în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii angajatorul reînființează posturile desființate (conform art. 74 din Codul muncii),
  • în cazul posturilor pe care angajatorul a angajat anterior, timp de 12 luni succesive, alte persoane cu perioadă de probă. (Conform art. 33 „perioada în care se pot face angajări succesive de probă ale mai multor persoane pentru acelaşi post este de maximum 12 luni”).

Încetarea contractului individual de muncă pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă:

Art. 31

(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

Din punct de vedere al angajatului această prevedere îl poate defavoriza în condițiile în care pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta fără nicio explicație din partea angajatorului și fără perioadă de preaviz. Pe de altă parte, în condițiile în care angajatul este cel care dorește încetarea contractului, o poate realiza, de asemenea, fără motivarea deciziei și doar printr-o notificare scrisă, fără ca angajatorul să aibă dreptul să-i impună o perioadă de preaviz.

Alte aspecte importante:

Art. 31

(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

Art. 32

(3) Perioada de probă constituie vechime în muncă.