Header6
logoA
Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Secretele interviului de angajare – 2. Ce va întreba recrutorul?

O problematică des dezbătută cu privire la pregătirea pentru un interviu de angajare este legată de întrebările recrutorului. Fie că suntem debutanți, fie că avem deja experiență în căutarea unui loc de muncă este imposibil să prezicem cu precizie detaliile care vor fi vizate pe parcursul interviului.

În funcție de caracterul locului de muncă vizat, de cultura organizațională a angajatorului, dar și de profesionalismul și personalitatea recrutorului pot apărea întrebări de o diversitate inepuizabilă, care totuși au ceva în comun, și anume faptul că toate întrebările puse, indiferent de tematica abordată, au ca scop clarificarea a doar câteva aspecte elementare cu privire la persoana și personalitatea noastră:

  • Sunt pregătit(ă) din punct de vedere profesional pentru ocuparea postului dorit?
  • Sunt destul de motivat(ă) să realizez în mod corespunzător sarcinile de lucru?
  • Voi fi capabil(ă) să mă integrez la locul de muncă și în echipa de lucru?
  • Cât îl costă pe angajator să mă angajeze?
  • Care este valoarea mea adăugată?

În momentul interviului de angajare recrutorul are deja la dispoziție informații cu privire la pregătirea profesională a candidaților (în CV am inclus detalii privind educația și experiența profesională), poate le-a și verificat, totuși pot apărea întrebări ulterioare, de exemplu:

  • Întrebare: Care a fost cel mai mare succes profesional al dumneavoastră de până acum? Răspuns: Ideal ar fi să formulăm în timp răspunsul la această întrebare, s-ar putea să ne blochăm dacă ne ia prin suprindere. Ce poate fi considerat succes profesional? În caz că suntem debutanți, ne putem gândi la o prezentare de seminar deosbit de inspirată, la o bună lucrare de licență, la performanțele noastre în cadrul stagiului practic, la o inițiativă reușită, la rezultate profesionale obținute în cadrul unei echipe de lucru din care am făcut parte. Este important ca succesul profesional evocat să fie în legătură cu postul dorit.
  • Întrebare: Pe ce ne bazăm când constatăm că procesul de servire a mesei într-un restaurant este de calitate? (posibilă întrebare în cadrul unui interviu de angajare organizat pentru ocuparea unui post de chelner) Răspuns: Astfel de întrebări mai puțin convenționale vizează competențele noastre profesionale, iar răspunsul la acestea vine din direcția exemplelor concrete. În cazul întrebării de mai sus putem face referire la un restaurant de calitate recunoscută, prin enumerarea de criterii concrete care măsoară calitatea (chelnerul este amabil și politicos, nu ne face să așteptăm, oferta este diversificată, vinul se servește la temperatura corespunzătoare, raportul preț-calitate este excelent etc).

Motivația este un concept complex, întrebările aferente pot viza mai multe aspecte. Fiind vorba de motivarea noastră, este de recomandat să evităm crearea unei idei conform căreia postul dorit ne trebuie pentru a ne întreține. Ar fi cazul să neglijăm motivele fundamentale și nevoia de securitate și să prezentăm o justificare care se axează pe nevoia socială (importanța acceptării şi apartenenţei la o echipă de lucru), cea de respect (importanța recunoașterii profesionale), și de ce nu, pe nevoia de autorealizare. Întrebări legate de aceste aspecte pot fi:

  • Întrebare: Unde vă vedeți peste 5 ani? Răspuns:Nu știu, nu m-a preocupat până acum această problematică” ar fi cel mai greșit răspuns. În schimb ar fi o idee bună să ne preocupe măcar înainte de a se prezenta la un interviu de angajare. Răspunsul dat ar trebui să includă și noul post, eventual un alt post superior în cadrul aceleiași firme. Însă nici ideea inițierii unei activități independente n-ar fi un răspuns corespunzător în contextul interviului de angajare.
  • Întrebare: De ce ați ales acest post? De ce ați ales tocmai firma noastră? Răspuns: Cuvântul magic ar fi vocația (cu referiri la tradițiile de familie, interes față de o profesie sau meserie încă din copilărie etc), dacă într-adevăr există și poate fi demonstrată prin drumul parcurs până aici (ne-am format în domeniu, am exercitat profesia din pasiune, lucrăm în domeniu de ani de zile). Poate stârni simpatie dacă facem referire la faptul că împărtășim valori de bază. (De exemplu: ”Am citit pe site-ul restaurantului că una dintre valorile care vă ghidează este tradiția. Acest detaliu m-a făcut să mă simt aproape de misiunea dumneavoastră, visul meu fiind acela de a deveni bucătar într-un restaurant care respectă tradiția și se bazează pe utilizarea de produse naturale.”)
  • Întrebare: De ce ați părăsit locul de muncă anterior? Răspuns: Este o întrebare delicată (nu este obligatoriu să facem o mărturisire amănunțintă), dar oricare ar fi răspunsul, n-ar fi cazul să arătăm resentiment și lipsă de respect față de fostul angajator, nici să facem comentarii negative excesive cu privire la condițiile de muncă. Este foarte important să fim sinceri (și nu doar de a evita neplăcerile care ar putea apărea în cazul în care recrutorului i-ar veni ideea să verifice veridicitatea mărturisirilor noastre), dar să nu fim nici prea naivi. Dacă nu dorim să împărtășim cu recrutorul cauzele reale care au motivat schimbarea locului de muncă, un răspuns acceptabil ar fi faptul că dorința noastră de a se perfecționa din punct de vedere profesional presupune căutarea de noi oportunități și provocări. De asemenea, putem face referire la cauze familiale sau la o clauză de confidențialitate care nu ne permite să dicutăm probleme legate de locul de muncă vechi cu terțe părți.

Interesul angajatorului este acela ca angajații săi să se formeze ca o echipă de lucru eficientă, sprijinindu-se reciproc. Nu se recomandă nici celor mai introvertiți candidați să afirme că lucrul în echipă nu este pentru ei. Capacitatea de a se adapta nu este mai puțin importanță decât competențele profesionale, pentru cei cărora nu le place munca în echipă întrebarea adaptabilității și disponibilității de a lucra în echipă ar trebui să fie subiect al unei decizii de carieră, nu și o problemă care apare pe parcursul angajării. Întrebările legate de adaptabilitate vizează o multitudine de competențe personale și sociale, de exemplu încrederea în sine, empatia, devotamentul, abilitățile de comunicare și de colaborare etc. Iată câteva întrebări legate de adaptabilitate:

  • Întrebare: Care este cel mai important punct forte și cel mai important punct slab al dumneavoastră? Răspuns: Gândiți-vă la puncte forte care sunt foarte relevante pentru postul dorit, și la puncte slabe care pot fi privite și ca fiind pozitive (de exemplu ”sunt maximalist, ceea consumă din când în când prea mult timp și prea multă energie, dar astfel ajungem la rezultate mai bune”). Este o abordare mai originală dacă ne referim la un punct slab real, precum și la modul în care am încercat să scăpăm de acesta (de exemplu ”Mi-a fost dificil să lucrez cu colegii care de obicei nu respectă datele limită, și s-a întâmplat din când în când să le trag la răspundere într-un stil mai dur, dar am citit mai multe materiale de specialitate și m-am înscris și la un curs de comunicare asertivă, toate acestea mă ajută să colaborez cu astfel de persoane în mod eficient”).
  • Întrebare: Aveți familie? Cu ce se ocupă părinții dumneavoastră? Răspuns: Nu este obligatoriu să răspundem la întrebări prea personale, dar refuzarea răspunsului este mai acceptabilă dacă o argumentăm. Sunt cazuri în care prezentarea contextului familial chair ne avantajează (”vin dintr-o familie care lucrează în domeniul ospitalității de trei generații”). Să nu uităm că legea interzice utilizarea de practici discriminatorii în cadrul procesului de selecție și angajare (”Planificați să aveți copii în următorii trei ani?”), dar nu putem exclude întrebările cu trimitere discretă la aceste detalii. În astfel de cazuri o soluție ar fi să dăm un răspuns relativ relevant, de exemplu ”în următorii trei ani are prioritate dezvoltarea mea profesională”.
  • Întrebare: Prezentați o situație de conflict la locul de muncă în care ați fost implicați! Cum ați soluționat-o? Răspuns: Dacă nu putem evoca o situație de conflict în care am fost implicați, putem prezenta un conflict la locul de muncă la care am fost martori, precum și modul de soluționare pe care îl considerăm ca fiind cel mai constructiv și eficient.

Salarizarea este un aspect de importanță maximă pentru angajator, astfel este foarte posibil s-o întâlnim și noi:

  • Întrebare: Ce salariu v-ar conveni? Răspuns: Sunt cazuri în care condițiile de remunerare sunt cunoscute încă din prima etapă a recrutării. În caz contrar ne poate ajuta în stabilirea unui salariu dorit realist raportarea la salariul mediu caracteristic postului și regiunii, și evident experienței pe care o avem în domeniu. În orice caz nu este de recomandat să stabilim o sumă mai mică decât cea care într-adevăr ne-ar conveni doar în speranța obținerii locului de muncă pe criteriul ”celui mai scăzut preț”. Este important să precizăm la ce salariu ne gândim, la cel net, sau la salariul brut din contract.

Procesul de selecție se poate finaliza prin identificarea mai multor persoane care respectă sau chiar depășesc cerințele minime pentru postul vizat. În astfel de situații devin relevante detaliile de valoare adăugată, acele caracteristici particulare prin care ne distingem și ieșim din mulțimea candidaților. Întrebări ce au ca scop identificarea valorii adăugate pot fi de exemplu:

  • Întrebare: De ce ar trebui să vă angajăm? Răspuns: Nu are nici un sens să ne complicăm cu încercări spontane de a ne compara cu ceilalți candidați, pe care oricum nu le cunoaștem. Să mă angajați pentru că acest loc de muncă mă fascinează și sunt foarte motivat(ă) să lucrez, pentru că îmi place să învăți noi lucruri și o fac într-un timp scurt, pentru că îmi place să lucrez și consider că exigența profesională și calitatea rezultatelor sunt mai presus de toate.
  • Întrebare: Aveți recomandări de îmbunătățire sau de inovare pentru firma noastră? Răspuns: Iată o nouă oportunitate de a arăta că cunoaștem angajatorul și suntem la zi cu inițiativele de dezvoltare. Abordarea corectă este un pic mai laborioasă (trebuie să citim strategia de dezvoltare a firmei, dacă există, trebuie să vedem cu ochii noștri cum stă restaurantul cu servirea, cu conține meniul și așa mai departe), și trebuie să ne gândim serios la modul în care am putea îmbunătăți serviciile. Iar începând de aici în formularea unui răspuns irezistibil n-ar trebui să întâmpinăm vreo dificultate.
  • Întrebare: Sunteți disponibil să efectuați ore suplimentare / să lucrați în weekend? Răspuns: Să nu spunem că da, dacă știm foarte bine că nu.
  • Întrebare: Cum băgăm girafa în frigider? Răspuns: Păi, deschidem ușa, băgăm girafa, închidem ușa. Eventual bucată cu bucată (ba asta e un răspuns la o altă întrebare..). Sau mai bine nicicum, că girafa nu suportă frigul… În cazul unor astfel de întrebări ideea ar fi să nu ne blochăm, merită măcar să încercăm să dăm un răspuns oarecare. Scopul întrebărilor ”ciudate” ar fi să ne testeze inventivitatea și modul de gândire.

Și o întrebare în plus:

  • Întrebare: Dumneavoastră aveți întrebări? Răspuns: Neapărat să avem! Dar lăsăm această tematică pentru o ocazie următoare…